| marți, 11 noiembrie 2008 |
| A fost odata... |
In sfarsit mi`am reparat greseala. Se zice ca doar daca il fortezi pe Dumnezeu, iti face ca lucrurile sa iasa cum vrei tu...dar sa te astepti la repercursiuni. Cam asa si la mine. Ma bucur ca nu ai mai ajuns sa citesti mailul. Ma bucur ca am reusit sa renunt la idee inainte de a citi acele randuri si sa asculti tot...
Uneori ma las dusa de ce simt pe moment, desi in general stau si analizez....Dar degeaba....se intampla uneori in momente proaste sa iei deciziile cele mai proaste. Acum bine ca a trecut totul.
"A fost un vis frumos, cu un baiat si o fata, un vis nascut in munti...nascut la o cabana...umbrit la brazii nalti carunti..ce astazi se destrama...." Aceasta e melodia care mereu ma duce cu gandul la Arieseni...La excursia cu Noemi&Dan, Raul&Roxi, Adina si Darius. A fost cea mai tare ever. Iubesc muntele...Desi in zilele astea sunt o epava, simt cum privirea lor vrea sa ma fure, zburatorii ca sa vie....nimeni urma sa le`o stie....
Vreau inapoi la munte. chiar vb cu Sorin ieri despre rasaritul de la Parau. Desi eu eram intr`o stare mai aiurea...am reusit sa il molipsesc pe saracul baiat...care tot incerca marea cu sarea....am reusit sa il fac si pe el melancolic. Oricum am fost cei mai nebuni si cei mai buni...am fost singurii care au vazut rasaritul..si cum spunea Sorin..si am si vb mult, mult de tot....mahmuri dar cu un hef de vb nebun...Bine, adevarul e ca nu voi uita niciodata cum am intrat amandoi in camera la Cata si cum m`am bagat in sacul de dormit si le`am tinut lectia ca dorm cu sacul pana pe fata si ca sa fie linistiti sa nu ma trezeasca ca nu ma sufoc...doar ca vreau sa dorm...Ok...sa nu uit cum ii deschideam pleoapele la Cata ca sa nu mai adoarma...si cum ii spuneam ca eu nu am somn...si ca sa deschida ochii ca sa ii pot povesti. Cred ca nici acum nu pot sa cred pe cuvant ca eu am vb cu Mihaela si cu toti care il cautau pe Cata si se speriau ca dadeau de mine in vila aceea infecta, cand eu aveam o camera super extra mega tare :)))) A fost super fain la munte...
Am ascultat Margineanu..Mi`am adus aminte de "prietenii" lui El Comandante...cum se dadeau la toate fetele...cum de fapt "a fost odata" era compusa de unul dintre ei...Oai si sa nu uit cum am invatat sa cant la chitara, cum Sorin radea de mine ca nu imi ajung degetele...si de cum tineam invers chitara...:))))
Vreau la munte...vreau sa schiez ca anul trecut...vreau sa stau pe busteanul din Arieseni alaturi de cel drag mie si sa ascult cum canta chitarele melodia asta. Dar exista doua mari probl...Nu am ajuns sa cant la chitara....Desi i`am promis la Sorin ca atunci cand va ajunge in Ro o sa ii cant eu ceva...Sper ca pana atunci sa ajung si sa pot canta macar o melodie cap coada....Ce spui de Miruna? :))))
Vreau la munte...Vreau pauza...am ajuns sa nu mai fiu impulsiva si sa ii las si pe altii sa ia calul de fraie. Fiecae isi vede de viata... Am ajuns sa pot spune, ok let`s go to the next level. Thnx So p sfaturi si pt timpul acordat....Miruna...:D
Multi pupici si ne auzim pe maine noapte...ca asa`i sade bine unui student de la poli
>:D<:*Etichete: Sunt om... |
posted by Niniveh @ 16:33  |
|
|
|
| Gresala de a iubi prea mult |
| Sunt indragostita, dar ma tratez! Noi, femeile, avem in general tendinta de a ne indragosti prea mult, prea bine si prea des! Asa se explica faptul ca vesnic suferim si intotdeauna punem suflet intr-o relatie care se dovedeste a fi o lupta pierduta inca de la inceput. Sfarsim prin a cataloga barbatii drept "porci" in toata puterea cuvantului, prin a deveni feministe si nu in ultimul rand... urate! Spun "urate" pentru ca suferinta nu face pe nimeni mai frumos - atat fizic, cat si psihic. In urma cu numai un an imi facusem o obisnuinta de a ma trezi umflata (dupa o noapte de plans in hohote). Devenisem o adevarata napasta pentru prieteni si pentru mine insami. Un om deprimat "emana" tristete prin toti porii, iar aceasta este precum o boala molipsitoare... nimeni nu vrea un asemenea contagios in preajma! Se spune ca din greseli invata omul. Nimic mai adevarat. Lectia "iubirii moderate" este probabil una dintre cele mai dificile si, de cele mai multe ori, nu poate fi invatata decat din proprie experienta. Mi-a fost greu sa inteleg acum un an de ce intr-o relatie unul trebuie sa sufere mai mult decat celalalt, mi-a fost dificil sa accept ca tocmai eu m-am gasit sa fiu cea care poarta tot greul si, in egala masura am inteles ca norocul imi surasese chiar daca la acel moment nu parea astfel. A avea capacitatea de a iubi la o asemenea intensitate este un dar. "Numai cine sufera de dor, poate iubi cu spor!", imi repeta bunica in copilarie. Nimic mai adevarat! Poate ca a iubi "prea mult" este o greseala in ochii multora. Sfarsesti de cele mai multe ori prin a suferi, ai sufletul deschis pentru dragoste, insa de cele mai multe ori aceasta deschidere te lasa fara aparare in fata celor mai dure lovituri. Vestea buna este ca poti gresi in nenumarate randuri, dar este de ajuns sa nimenesti o singura data bine si ai castigat fericirea totala, cea pe care oamenii cu inima inchisa nu o pot "gusta" niciodata. De cealalta parte a baricadei ii intalnesti pe cei care iubesc "mai putin". Sufera si ei, dar moderat. Se bucura la fel. Isi traiesc viata intr-o permanenta "modulatie". Eu cred mai trist de atat nu se poate! Pe vremea cand glandele mele lacrimale erau aproape secate, o buna prietena a aflat ca iubitul sau o insela. N-am sa uit niciodata cum a inchis telefonul si am observat o lacrima pe obrazul ei. Si-a sters-o delicat si a spus cu un zambet urias pe buze "Gata, am plans suficient! Mergem la cumparaturi?". Ochii mei umflati au privit-o nedumeriti, dar plini de admiratie. Astazi, dupa ce am iubit, am suferi si am pierdut, numai pentru a realiza ca totul in viata se intampla pentru un motiv, realizez ca invidia mea nu isi avea rostul: e drept, ea nu suferise, dar nici nu iubise. Nu a cunoscut infioratoare tristete, dar nici extazul dragostei. S-a refugiat in trei bluze si doua perechi de pantofi si a pasit in viitor cu atitudinea neschimbata si cu un esec in trecut din care nu invatase nimic. Se spune ca o greseala recunoscuta este pe jumatate iertata. Cred ca putem completa celelalte 50 de procente ale iertarii prin dorinta de a invata morala din greseala noastra. Ma mandresc (macar pe jumatate) cu gandul ca am gresit de multe ori in viata, dar niciodata nu am comis de doua ori aceiasi eroare! Un articol de Oana Trifu |
| posted by Niniveh @ 09:00 |
|
|
|
| sunt un om normal |
Astazi sunt in starea aceea de lancezire...de sconcs caruia ii e lene sa se miste. Care sta nonstop in pat si nu reuseste sa adoarma deoarece e un element mereu perturbator...acum cand as fi avut timp...nu`i bai...maine voi dormi...
Fac mereu aceeasi greseala de a fugi si a ma ascunde pana trece furtuna. Nu imi e frica sa o infrunt dar nu am chef de nimeni si nu am chef sa fiu puternica. Astazi sunt om normal, care are si momente bune si momente proaste.
Nu suport cand imi vine sa urlu si nu pot din cauza ca sunt oameni care nu sunt prieteni pe langa mine. Inteleg ca fiecare isi urmareste interesele, dar totusi...suntem oameni si trebuie sa ne ajutam. Eu asa fac de fiecare data...voi de ce nu faceti la fel.
Ce m`a determinat sa ajung aici....multe lucruri pe cap...toti trag de mine am nevoie de timp pt mine....
Nu se repeta niciodata trecutul.... |
| posted by Niniveh @ 08:48 |
|
|
|
| about me |
|
|
| Udah Lewat |
|
| Archives |
|
|
| Say what? |
Never argue with an idiot. The people watching might not know the difference |
| Do belive |
I think people need to be educated to the fact that marijuana is not a drug. Marijuana is an herb and a flower. God put it here. If He put it here and He wants it to grow, what gives the government the right to say that God is wrong? (Willie Nelson). |
| Best quote |
Everything has beauty, but not everyone sees it. |
| Links |
|
|
| Template by |
|
|
